Restructurarea este un proces dinamic care se caracterizează prin utilizarea unui complex de instrumente in scopul depășirii dificultăților financiare și restabilirii viabilității economice a companiei. Demersurile sunt initiate asupra si in vederea modificării structurii si compoziției activului si/sau pasivului companiei si pot implica modificări corporative, operaționale si/sau financiare.
Definiții ale restructurării
Directiva (UE) 2019/1023 privind cadrele de restructurare preventiva, remiterea de datorie si decăderile, precum si masurile de sporire a eficientei procedurilor de restructurare, de insolventa si de remitere de datorie si de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (Directiva privind restructurarea si insolventa):
„Art. 2 alin. (1) pct. 1 «restructurare» înseamnă masuri prin care se urmărește restructurarea activității debitorului care includ schimbarea componentei, a condițiilor sau a structurii activelor si pasivelor debitorului sau a oricărei alte parti a structurii capitalului debitorului, cum ar fi vânzarea de active sau de parti din activitate si, in cazul in care este astfel prevăzut in dreptul intern, vânzarea întreprinderii ca subansamblu functional, precum si eventualele modificări operaționale necesare, sau o combinație a acestor elemente;”
Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa:
„Art. 5 alin. (1) pct. 54 reorganizare judiciara este procedura ce se aplica debitorului in insolventa, persoana juridica, in vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plata a creanțelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate sa prevadă, nelimitativ, împreună sau separat: a) restructurarea operațională si/sau financiara a debitorului; b) restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social; c) restrângerea activității prin lichidarea parțială sau totala a activului din averea debitorului”
Codul civil:
„Art. 232 Noțiune Reorganizarea persoanei juridice este operațiunea juridica in care pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice si care are ca efecte înființarea, modificarea ori încetarea acestora. Art. 233 Modurile de reorganizare (1) Reorganizarea persoanei juridice se realizează prin fuziune, prin divizare sau prin transformare. (2) Reorganizarea se face cu respectarea condițiilor prevăzute pentru dobândirea personalității juridice, in afara de cazurile in care prin lege, actul de constituire sau statut se dispune altfel.”
O.G. 6/2019 privind instituirea unor facilitați fiscale. Nu exista o definiție a restructurării dar este prevăzut ce trebuie sa cuprindă un plan de restructurare:
După cum se poate observa, restructurarea reprezintă un concept deschis. Sfera de aplicabilitate nu este restrânsă doar anumitor domenii juridice. În esență, trebuie reținut ca restructurarea reprezintă o reacție de apărare in fata dificultăților financiare, orientată în vederea revitalizării activității întreprinderii. In funcție de momentul in care intervine o astfel de apărare putem determina si care este tipul adecvat de procedura care trebuie utilizat.
Continuumul procedurilor de restructurare
In literatura de specialitate, dinamica procesului de restructurare a fost identificata sub forma unui continuum[1]. Metoda adecvata de restructurare evoluează, gradual, de la procedurile de restructurare informale (restructurări contractuale, in afara instanței) pana la proceduri de reorganizare formalizate, reglementate de legislația in vigoare:
I. Procedurile de restructurare informale[2]
Restructurarea informală este restructurarea in afara instantei, fara interventia vreunei proceduri judiciare („out-of-court” „workout”). In esenta, aceasta procedura se implementeaza prin intermediul unui contract multilateral incheiat intre debitor si creditorii sai. Acest contract produce efecte juridice obligatorii atat intre debitor si creditorii semnatari dar si intre creditorii semnatari insisi.
Conform art. 1.169 Cod civil: „Partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri”
Avantaje:
-
Fiind o procedura informala, nu trebuie dovedita starea de dificultate financiara sau indeplinite alte conditii procedurale pentru implementarea procedurii;
-
Partile au libertatea deplina de negociere. Aceasta libertate, exercitata cu buna-credinta, va fi protejata ulterior, in cazul in care se va ajunge in procedura de insolventa. In acest sens, art. 117 alin. (3) Legea 85/2014 prevede urmatoarele: „(3) Prevederile alin. (2) lit. d)–f) nu sunt aplicabile actelor incheiate, cu buna-credinta, in executarea unui acord cu creditorii, incheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul sa fi fost de natura a conduce, in mod rezonabil, la redresarea financiara a debitorului si sa nu aiba ca scop prejudicierea si / sau discriminarea unor creditori. Prevederile de mai sus se aplica si actelor juridice incheiate in cadrul procedurilor prevazute la titlul I”);
-
Nu exista o limitare in timp impusa pentru rezolvarea dificultatilor financiare;
Dezavantaje:
-
Fiind un contract, pentru a produce efecte juridice este necesar acordul unanim al creditorilor;
-
Unii creditori pot actiona dizident in incercarea de a-si recupera integral propria lor creanta (ruperea echilibrului Nash[3]) si nu exista resorturi legale de a bloca un astfel de comportament;
-
In cazul existentei unor datorii bugetare restructurarea nu se poate face in afara unei proceduri legale.
II. Procedurile îmbunătățite de restructurare[4]
Sunt proceduri care pastreaza, in esenta, aceeasi natura contractuala dar care sunt imbunatatite prin utilizarea in cadrul lor a anumitor uzante sau bune practici. Incorporarea acestor uzante in cadrul procesului de restructurare ajuta la depasirea anumitor impedimente sau blocaje inerente procedurilor informale.
Conform art. 1 alin. (1) Cod civ. „Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzantele si principiile generale ale dreptului”
O preconditie a acestei proceduri este aceea ca actorii implicati in procesul de restructurare sa adere la astfel de uzante sau bune practici. Acest aspect implica necesitatea existentei unei anumite omogenitati la nivelul grupului.
Exemplul clasic pentru acest tip de procedura este tehnica „London Approach” care se bazeaza pe urmatorul set de principii:
1. Standstill: Bancile creditoare cad de acord sa nu-si exercite dreptul de a solicita deschiderea procedurii de insolventa impotriva debitorului.
2. Information. Orice decizie este luata pe baza unor informatii relevante, fidele si fundamentate, impartasite cu toate bancile creditoare si in privinta careia exista obligatia de confidentialitate.
3. Negociation and decision on viability. Bancile creditoare trebuie sa colaboreze pentru a-si forma o viziune unitara in privinta chestiunii daca sprijina sau nu in continuare debitorul si, daca da, in ce forma.
4. Business plan and new money. Toate bancile creditoare trebuie sa suporte in egala masura sarcina sprijinirii debitorului.
III. Procedurile de restructurare hibrid
Sunt denumite astfel intrucat reprezinta un amestec intre libertatea contractuala, specifica procedurilor informale si interventia, in anumite puncte, a instantelor judecatoresti. Legea 85/2014 reglementeaza, sub titlul „Proceduri de prevenire a insolventei”, doua astfel de proceduri: Acordul de restructurare si Concordatul preventiv
1. Acordul de restructurare (Art. 15^1 – Art. 15^13)
Un acord de restructurare poate fi întocmit fie de administratorul restructurării, fie de debitor cu asistența administratorului restructurării.
Debitorul care are o cifră de afaceri netă sau venit brut până la 500.000 euro își poate întocmi și negocia singur acordul de restructurare dacă acesta nu prevede finanțări noi sau concedierea a mai mult de 25% din angajați. Ulterior, acesta va trebui însă avizat de un practician în insolvență. Cu toate acestea, în cadrul unei proceduri informale de restructurare, negocierile au șanse mai mari de reușita cand sunt mediate de experți independenți. Creditorii sunt ajutați de analizele si informațiile puse la dispoziție de către experți, putându-și forma astfel mai ușor o opinie clara si obiectiva asupra activității si viabilității debitorului. De asemenea, experții desemnați vor interveni in luarea masurilor necesare stopării pierderilor si vor concepe si fundamenta planul de restructurare.[1]
Acordul de restructurare trebuie întocmit pe baza unor informații financiar contabile și a unui raport de evaluare, nu mai vechi de 6 luni și trebuie să conțină:
Administratorul restructurării comunica creditorilor din clasa creditorilor afectați acordul de restructurare și termenul de vot asupra lui.
Doar creditorii din clasa creanțelor afectate votează acordul de restructurare, pe categorii de creanțe (creanțe garantate, salariale, creditori indispensabili, bugetare, celelalte creanțe). Se constituie categorii de creanțe doar dacă debitorul are o cifră de afaceri netă sau venit brut până la 500.000 euro. În cazul contrar, se ia în considerare votul majoritar al tuturor creanțelor afectate.
Ulterior comunicării acordului, se poartă negocieri (individuale sau colective). Dacă prin negocieri acordul se modifică, se reia procedura de comunicare.
Ulterior votului, debitorul depune la instanță o cerere de confirmare a acordului de restructurare. În cazul debitorului care are o cifră de afaceri netă sau venit brut până la 500.000 euro și a cărui acord a fost votat în unanimitate NU mai este necesară confirmarea.
Cererea de confirmare se judecă în 10 zile, fără citarea părților, în camera de consiliu. Cererea se poate respinge doar pentru motive care țin de încălcarea unor dispoziții legale. Acordul este confirmat de către judecător în două situații:
1. când este votat de TOATE categoriile de creanțe, cu o majoritate absolută din fiecare categorie;
2. când NU este votat de toate categoriile dar sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
-
este votat de o majoritate a categoriilor de creanțe (dar din această majoritate să facă parte categoria creanțelor garantate sau orice altă categorie cu excepția categoriei celorlalte creanțe – art. 15^4 alin. (3) lit. e) sau, în caz contrar, este votat de cel puțin o categorie de creante cu drept de vot, alta decât o categorie de creante care nu ar primi nicio plata in caz de faliment
-
categoriile de creante care nu au votat acordul sunt tratate mai favorabil decât orice alta categorie de creante de rang inferior, astfel cum rezulta din ierarhia prevăzută la art. 15^4 alin. (3)
-
acordul a fost votat de cel puțin 30% din totalul creanțelor afectate.
După confirmare, acordul este opozabil tuturor creditorilor, inclusiv creditorilor bugetari. Acordul nu produce efecte împotriva creditorilor din clasa creanțelor neafectate.
De la data confirmării până la data închiderii procedurii acordului, nu se poate deschide procedura insolvenței la cererea unui creditor afectat.
Administratorul restructurării monitorizează implementarea acordului pe o perioada de 3 ani (sau mai puțin daca durata acestuia e mai mică). Acesta va întocmi trimestrial un raport de analiză pe care îl comunică creditorilor.
Procedura acordului de restructurarea încetează prin pronunțarea de către judecătorul-sindic a unei hotărâri, în următoarele ipoteze:
-
Îndeplinirea acordului. Doar în această ipoteză hair-cut-ul și măsura de stopare a accesoriilor creanțelor rămân definitive. De asemenea, impozitul născut din reduceri de creanțe (hair-cut) este scadent când se pronunță hotărârea de îndeplinire a acordului;
-
Eșuarea îndeplinirii acordului (întârzieri de peste 60 de zile la programul de plăți, activitatea aduce pierderi, debitorul arată că nu își mai poate îndeplini obligațiile asumate);
-
Neîndeplinirea obligației de modificare a acordului impusă de instanță;
2. Concordatul preventiv (Art. 16 – 37^1)
Concordatul preventiv beneficiază de o reglementare mai ampla. In esență, procedura păstrează aceeași natura contractuala însă legea reglementează mecanisme care îmbunătățesc procesul de aprobare si implementare a planului de restructurare. Principalele aspecte reglementate sunt:
Debitorul aflat in dificultate financiara solicita, printr-o cerere depusa la tribunalul de la sediul sau, deschiderea procedurii de concordat preventiv. Deschiderea procedurii va putea fi cerută și de un creditor care deține o creanță certă și lichida (nu neapărat și exigibilă!) cu condiția de a avea acordul debitorului. Prin aceeași cerere se propunere si numirea unui anumit administrator concordatar (practician in insolventa).
Procedura este aplicabilă si societăților din grup care pot formula o cerere comună de deschidere a procedurii de concordat.
De la deschiderea procedurii se suspendă de drept executările silite pe o perioadă de 4 luni dar nu mai mult de data omologării sau închiderii procedurii pentru neîndeplinirea condițiilor. Corelativ, se suspendă și cursul prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită. Termenul de suspendare se poate prelungi pentru motive temeinice până la maxim 12 luni. Pe durata suspendării nu se poate solicita nici deschiderea procedurii de insolvență. După omologarea planului aceste efecte rămân definitive. Creditorul unei creanțe neafectate sau a unei creanțe născute după data omologării, poate totuși porni executarea silită însă doar după o notificare prealabilă a debitorului. Debitorul, în 30 de zile, poate purta negocieri cu creditorul pentru aderarea acestuia la planul de restructurare.
Pe perioada suspendării executărilor silite se suspendă de drept curgerea dobânzilor, penalităților de întârziere sau a oricăror alte cheltuieli aferente creanțelor afectate. După omologarea planului, dobânzile, penalitățile, accesoriile vor avea tratamentul prevăzut în plan.
În perioada de la deschiderea procedurii până la omologarea planului, creditorii nu pot refuza executarea contractelor esențiale in derulare, nu pot rezilia, nu pot executa în mod anticipat, nu pot modifica contractele pentru motivul neplății creanțelor anterioare. Aceste efecte sunt condiționate însă de respectarea de către creditor a tuturor obligațiilor care devin scadente in cursul suspendării executării silite.
Înainte de omologare debitorul poate accesa cu acordul administratorului concordatar finanțări intermediare (înseamnă orice finanțare, inclusiv constituire de garanții, credit furnizor cu termen de plata mai mare de 90 de zile, acordata de un creditor existent sau un creditor nou, pentru perioada suspendării executărilor silite individuale, in procedura concordatului preventiv si pe durata perioadei de observație, in procedura insolventei. Aceasta trebuie sa fie rezonabila si imediat necesara pentru ca activitatea debitorului sa se poată derula in continuare sau pentru ca valoarea afacerii debitorului sa fie păstrată ori sporită)
Dupa deschiderea procedurii administratorul concordatar sau debitorul asistat de administratorul concordatar întocmesc în 60 de zile planul de restructurare care va conține următoarele informații:
Planul de restructurare trebuie întocmit pe baza unor informații financiar contabile și a unui raport de evaluare, nu mai vechi de 6 luni.
Durata maximă a planului de restructurare este de 4 ani cu posibilitatea prelungirii cu încă 1 an.
În primul an trebuie achitate minim 10% din valoarea creanțelor afectate.
Planul de restructurare este comunicat prin mijloace de comunicare rapida creditorilor afectați. Acesta este depus la dosarul cauzei și se face mențiune in registru in care este înregistrat debitorul.
În vederea negocierii planului se pot organiza (într-o perioadă maximă de 60 de zile de la depunerea planului, cu posibilitatea prelungirii cu 30 de zile) ședințe individuale sau colective cu creditorii. Dacă prin negocieri planul se modifică, se reia procedura de comunicare și votare. Negocierile și votul se consemnează într-un înscris semnat. Votul pozitiv nu poate fi retras.
Doar creditorii din clasa creanțelor afectate votează planul de restructurare, pe categorii de creanțe (creanțe garantate, salariale, creditori indispensabili, bugetare, celelalte creanțe). In cadrul categoriilor se pot constitui subcategorii (pentru creditori cu interese specifice comune) care pot avea tratament diferit. Se constituie categorii de creanțe doar dacă debitorul are o cifră de afaceri netă sau venit brut până la 500.000 euro. În cazul contrar, se ia în considerare votul majoritar al tuturor creanțelor afectate.
Ulterior votului, debitorul depune la instanță, în 3 zile de la procesul-verbal de aprobare a planului, o cerere de omologare a planului de restructurare.
Cererea de omologare se judecă în 10 zile, fără citarea părților, în camera de consiliu. Cererea se poate respinge doar pentru motive care țin de încălcarea unor dispoziții legale. Cererea de omologare este aprobată de către judecător în două situații:
1. Planul de restructurare este aprobat de TOATE categoriile de creanțe, cu o majoritate absolută din fiecare categorie;
2. când NU este aprobat de toate categoriile dar sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
-
este aprobat de o majoritate a categoriilor de creanțe (dar din această majoritate să facă parte categoria creanțelor garantate sau orice altă categorie cu excepția categoriei celorlalte creanțe – art. 27 alin. (4) lit. e) sau, în caz contrar, este aprobat de cel puțin o categorie de creante cu drept de vot, alta decât o categorie de creante care nu ar primi nicio plata in caz de faliment
-
categoriile de creante care nu au aprobat planul de restructurare sunt tratate mai favorabil decât orice alta categorie de creante de rang inferior, astfel cum rezulta din ierarhia prevăzută la art. 27 alin. (4)
-
planul de restructurare a fost votat de cel puțin 30% din totalul creanțelor afectate.
În cazul constituirii de subcategorii judecătorul verifică și dacă este îndeplinită condiția majorității absolute in categoria din care provine subcategoria, dacă creditorii din subcategorii sunt tratați în mod egal și proporțional cu creanța lor și dacă au fost respectate criteriile de constituire a subcategoriilor (art. 27 alin. 5)
De la data omologării până la data încetării procedurii, nu se poate deschide procedura insolvenței la cererea unui creditor afectat.
După omologare, planul de restructurare este opozabil tuturor creditorilor, inclusiv creditorilor bugetari. Planul nu produce efecte împotriva creditorilor din clasa creanțelor neafectate.
Administratorul concordatar supraveghează implementarea planului de restructurare pe toată durata lui. Acesta va întocmi trimestrial un raport de analiză pe care îl comunică creditorilor afectați.
Procedura concordatului preventiv încetează prin pronunțarea de către judecătorul-sindic a unei hotărâri, în următoarele ipoteze:
-
Îndeplinirea prevederilor planului. Doar în această ipoteză hair-cut-ul și măsura de stopare a accesoriilor creanțelor rămân definitive. De asemenea, impozitul născut din reduceri de creanțe (hair-cut) este scadent când se pronunță hotărârea de îndeplinire a planului;
-
Eșuarea îndeplinirii planului (întârzieri de peste 60 de zile la programul de plăți, activitatea aduce pierderi, debitorul arată că nu își mai poate îndeplini obligațiile asumate);
-
Neîndeplinirea obligației de modificare a planului impusă de instanță;
-
Planul de restructurare nu este votat in termenul de negociere, nu este omologat sau debitorul consideră că negocierile nu pot conduce la aprobarea unui plan.
Pentru mai multe detalii în privința acestor doua proceduri a se vedea si materialul: Ce este prevenirea insolventei?
IV. Procedurile de restructurarea formale (legale)
Aceasta categorie cuprinde mecanisme de restructurare reglementate de lege care pot fi utilizate in afara unei proceduri de insolventa.
Fuziunea si divizarea (Art. 238 – 251^1 Legea 31/1990)
„(1) Fuziunea este operatiunea prin care: a) una sau mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei alte societati in schimbul repartizarii catre actionarii societatii sau societatilor absorbite de actiuni la societatea absorbanta si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate; sau b) mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei societati pe care o constituie, in schimbul repartizarii catre actionarii lor de actiuni la societatea nou-constituita si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate.
(2) Divizarea este operatiunea prin care: a) o societate, dupa ce este dizolvata fara a intra in lichidare, transfera mai multor societati totalitatea patrimoniului sau, in schimbul repartizarii catre actionarii societatii divizate de actiuni la societatile beneficiare si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate; b) o societate, dupa ce este dizolvata fara a intra in lichidare, transfera totalitatea patrimoniului sau mai multor societati nou-constituite, in schimbul repartizarii catre actionarii societatii divizate de actiuni la societatile nou-constituite si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate.
(2^1) Divizarea poate avea loc si prin transferul simultan al patrimoniului societatii divizate catre una sau mai multe societati existente si una sau mai multe societati nou-constituite. Prevederile alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(3) Fuziunea sau divizarea se poate face si intre societati de forme diferite.”
Prin aceste mecanisme se permite, fie concentrarea activitatii unor societati in vederea crearii unei societati mai puternice, fie divizarea activitatii unei societati supradimensionate.[6]
In cadrul Legii 31/1990 aceste mecanisme de restructurare beneficiaza de o reglementare amanuntita. La baza acestei reglementari speciale se afla normele de drept comun mentionate mai sus, art. 232, 233 Cod civ.
Proiectul de divizare sau fuziune trebuie sa cuprinda:
A) Forma, denumirea si sediul social ale tuturor societatilor implicate in fuziune sau divizare;
B) Fundamentarea si conditiile fuziunii sau ale divizarii;
C) Conditiile alocarii de actiuni la societatea absorbanta sau la societatile beneficiare;
D) Data de la care actiunile sau partile sociale prevazute la lit. c) dau detinatorilor dreptul de a participa la beneficii si orice conditii speciale care afecteaza acest drept;
E) Rata de schimb a actiunilor sau partilor sociale si cuantumul eventualelor plati in numerar;
F) Cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
G) Drepturile conferite de catre societatea absorbanta sau beneficiara detinatorilor de actiuni care confera drepturi speciale si celor care detin alte valori mobiliare in afara de actiuni sau masurile propuse in privinta acestora;
H) Orice avantaj special acordat expertilor la care se face referire la art. 243^3 si membrilor organelor administrative sau de control ale societatilor implicate in fuziune sau in divizare;
I) Data situatiilor financiare ale societatilor participante, care au fost folosite pentru a se stabili conditiile fuziunii sau ale divizarii;
J) Data de la care tranzactiile societatii absorbite sau divizate sunt considerate din punct de vedere contabil ca apartinand societatii absorbante sau uneia ori alteia dintre societatile beneficiare;
K) In cazul divizarii:
-
descrierea si repartizarea exacta a activelor si pasivelor care urmeaza a fi transferate fiecareia dintre societatile beneficiare;
-
repartizarea catre actionarii sau asociatii societatii divizate de actiuni, respectiv parti sociale, la societatile beneficiare si criteriul pe baza caruia se face repartizarea.
Restructurarea obligatiilor bugetare (O.G. 6/2019)
O alta modalitate de restructurare prevazuta de lege este procedura de restructurare reglementata de O.G. 6/2019. Prin intermediul instrumentelor oferite de acest act normativ, pot fi restructurate obligatiile bugetare principale restante la o anumită dată prevăzută de actul normativ si neachitate pana la data emiterii certificatului de atestare fiscala, precum si obligatiile bugetare accesorii.
Chiar daca aceasta procedura este restransa la sfera obligațiilor bugetare, mecanismul reglementat de lege ar putea fi utilizat in combinatie cu celelalte mecanisme astfel incat sa existe o abordare unitara a restructurarii.
O prezentare mai in detaliu a acestei proceduri poate fi gasita in urmatoarele materiale: Restructurarea obligatiilor bugetare si Restructurarea obligatiilor bugetare in 8 pasi
V. Procedura reorganizării judiciare (Procedura insolventei)
Primul avantaj incontestabil al intrarii in procedura de insolventa este suspendarea de drept a tuturor actiunilor de executare silita sau a oricaror alte actiuni de recuperarea a creantei indreptate impotriva averii debitorului. In acest fel, compania beneficiaza de un ragaz in vederea conceperii si propunerii unui proiect de restructurare.
Perioada de la deschiderea procedurii de insolventa pana la data confirmarii unui plan de reorganizare se numeste perioada de observatie. In cadrul acestei perioade, sunt efectuate demersurile prealabile necesare in vederea propunerii unui plan de reorganizare (analiza cauzelor insolventei, stabilirea definitiva a pasivului, stabilirea si evaluarea activelor din patrimoniu) Cu cat mai repede sunt parcurse aceste etape procedurale cu atat mai repede se poate ajunge in etapa de reorganizare.
Textele legale care reprezinta sediul materiei in privinta procedurii de reorganizare judiciara sunt art. 132 – 144 din Legea 85/2014.
Un plan de reorganizare poate fi propus, in 30 de zile de la depunerea tabelului definitiv de creante, de catre debitor, administratorul judiciar sau creditorii detinand impreuna cel putin 20% din masa credala. Legea prevede ca un plan de reorganizare trebuie sa cuprinda urmatoarele:
Dupa depunerea planului, legea asigura o perioada de minim 20 de zile, maxim 30 de zile pentru studierea planului de catre creditori. Dupa aceasta perioada are loc o adunare generala a creditorilor in care se voteaza asupra planului de reorganizare propus.
Fiecare creditor voteaza individual insa cuantificarea votului acestuia se va face la nivelul categoriei de creante din care face parte creanta respectivului creditor. Planul se considera aprobat de catre adunarea generala a creditorilor daca la nivelul categoriilor de creante sunt indeplinite urmatoarele majoritati:
-
Existand 5 categorii de creante – planul este acceptat de cel putin 3 categorii;
-
Existand 3 categorii de creante – planul este acceptat de cel putin 2 categorii
-
Existand 2 sau 4 categorii de creante – planul este acceptat de cel putin jumatate dintre categorii
-
In toate cazurile trebuie indeplinita conditia ca una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul si ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale sa accepte planul;
Dupa etapa votarii planului urmeaza etapa finala a confirmarii planului de reorganizare de catre judecatorul sindic.
Principiul esential al oricarei reorganizari este acela de a nu crea niciunui creditor o situatie mai rea decat ar avea-o creanta acestuia in cazul in care debitorul nu ar fi intrat in reorganizare ci ar fi intrat direct in faliment, in lichidare. Institutia juridica care reglementeaza acest principiu se numeste „tratamenul corect si echitabil”.
Planul de reorganizare trebuie sa contina o simulare a acestei situatii ipotetice (simularea de faliment). Acest exercitiu reprezinta mijlocul tehnic prin care se demonstrează ca planul propus respecta principiul tratamentului corect si echitabil. Legea stabileste ca tratamentul corect si echitabil este respectat cand sunt indeplinite urmatoarele conditii:
-
niciuna dintre categoriile care resping planul si nicio creanta care respinge planul nu primesc mai putin decat ar fi primit in cazul falimentului;
-
nicio categorie sau nicio creanta apartinand unei categorii nu primeste mai mult decat valoarea totala a creantei sale;
-
in cazul in care o categorie defavorizata respinge planul, nicio categorie de creante cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezulta din ierarhia prevazuta la art. 138 alin. (3), nu primeste mai mult decat ar primi in cazul falimentului;
-
planul prevede acelasi tratament pentru fiecare creanta in cadrul unei categorii distincte, cu exceptia rangului diferit al celor beneficiare ale unor cauze de preferinta, precum si in cazul in care detinatorul unei creante consimte la un tratament mai putin favorabil pentru creanta sa.
