„In interpretarea art. 123 alin. (1), (3) si (9) din Legea nr. 85/2014 nu sunt admisibile actiunile de reziliere a contractelor cu executare succesiva mentinute de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, introduse pe calea dreptului comun dupa momentul deschiderii procedurii insolventei pentru nerespectarea de catre paratul debitor a obligatiilor contractuale constand in plata unor sume scadente anterior deschiderii acestei proceduri.

Masura mentinerii „fortate” a contractului, in temeiul legii, chiar cu riscul afectarii, pe termen scurt, a principiilor de drept comun, reprezinta o forma de interventie a legiuitorului intr-un contract valabil incheiat cu scopul protejarii debitorului aflat in dificultate, pentru a i se da sansa unei reale redresari. Interesul urmarit a se proteja este insa unul mult mai larg, respectiv sanatatea mediului de afaceri, creditorii fiind constransi sa participe la redresarea debitorului, si nu sa asiste pasiv la falimentul acestuia.

Examinarea reglementarii supuse analizei prin solicitarea pronuntarii unei hotarari prealabile a relevat faptul ca o actiune formulata pe calea dreptului comun in rezilierea unor contracte cu executare succesiva mentinute de administratorul/lichidatorul judiciar ulterior deschiderii procedurii insolventei pentru neplata prestatiilor periodice anterioare acestui moment este incompatibila cu scopul urmarit de legiuitor, dar si contravine masurilor prevazute de acesta in realizarea scopului.

Astfel, contractul aflat in derulare a fost mentinut prin efectul legii, fara nicio distinctie sau vreo prevedere legata de modul in care contractul a fost executat anterior deschiderii procedurii si, ulterior, in procedura insolventei prin nedenuntarea lui de catre niciuna dintre parti.

Odata declansata aceasta procedura, ea este obligatorie, concursuala, executionala si colectiva, creditorii fiind tinuti sa respecte dispozitiile acestui act normativ in realizarea oricaror drepturi in legatura cu creantele ce le sunt datorate de debitor.

Masura mentinerii contractului in derulare, luata in scopul maximizarii averii debitorului si redresarii acestuia, este urmata de alte masuri menite sa garanteze creditorilor ca drepturile si interesele lor sunt, de asemenea, urmarite si respectate in procedura. Asa fiind, este stabilita o perioada relativ scurta (de 3 luni) in care sa se stabilizeze raportul contractual, sunt prevazute masuri pentru asigurarea executarii exemplare pe viitor a contractului, in masura mentinerii si de catre administratorul/lichidatorul judiciar, se prevede posibilitatea modificarii clauzelor contractuale in vederea reechilibrarii contractului, sunt prevazute remediile atat pentru neexecutarile anterioare (executarea silita colectiva prin inscrierea creantelor restante la masa credala), cat si pentru cele ulterioare (posibilitatea introducerii unei actiuni in reziliere ce urmeaza a fi solutionata in cadrul procedurii insolventei de judecatorulsindic).

Ceea ce se urmareste in mod evident este o impiedicare a ruperii intempestive a contractului pe motiv de insolventa, fie ca aceasta are loc prin efectul unor clauze preexistente in contract, fie ca ar putea fi urmarita de creditor printr-o actiune in reziliere ulterioara, grefata pe creantele restante, fara solicitarea expresa a acestora. Daca in primul caz legiuitorul a prevazut expres ca sunt nule orice asemenea clauze preexistente de desfiintare a contractului pe motivul intervenirii insolventei, in cel de-al doilea caz, prin masurile prevazute in procedura insolventei, obligatorii pentru toti participantii, se obtine acelasi rezultat: nu se mai poate desfiinta contractul pentru motivul neexecutarii prestatiilor succesive anterioare deschiderii procedurii insolventei.”

Decizia nr. 42 din 7 iunie 2021 ICCJ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept