În desemnarea administratorului judiciar provizoriu la deschiderea procedurii, prevalează cererea debitorului sau a creditorului?

Voința legiuitorului a fost clară în a acorda prioritate voinței creditorilor în desemnarea administratorului sau lichidatorului judiciar provizoriu. Cu toate acestea, nu au fost acoperite în mod neechivoc toate situațiile care pot interveni în practica. Astfel, o practică neunitară s-a dezvoltat din interpretarea diferită dată situației in care cererile creditorilor de deschidere a procedurii devin doar declarații de creanță, nefiind analizate pe fond, în procedura necontencioasă a deschiderii procedurii la cererea debitorului.

Analizând această chestiune, Institutul Național al Magistraturii a exprimat următoarea opinie (disponibilă aici):

„Deși cererea debitorului se soluționează în procedură necontencioasă, judecătorul sindic va desemna administratorul/lichidatorul provizoriu cu aplicarea art. 45 lit. d), dând prevalență cererii creditorului în cazul în care atât debitorul, cât și creditorul/creditorii au solicitat desemnarea câte unui administrator judiciar/lichidator judiciar.

Argumente:

Articolul 45 lit. d) stabilește un principiu al procedurii, și anume prevalența cererii creditorului în cazul în care atât debitorul, cât și creditorul au solicitat desemnarea câte unui administrator judiciar/lichidator judiciar. Acest principiu este reluat și de art. 73 care menționează expres că: „Prin sentința de deschidere a procedurii generale, judecătorul-sindic desemnează un administrator judiciar provizoriu, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate desemnează un lichidator judiciar provizoriu, dispunând efectuarea notificărilor prevăzute la art. 100. Desemnarea se face potrivit prevederilor art. 45 alin. (1) lit. d) coroborate cu cele ale art. 57 alin. (1). Prevederile art. 60 raman aplicabile.”

Textele art. 66 alin. (6) și (7) au ca obiect reglementarea modalităților procedurale în care se constituie dosarul în ipoteza unor cereri multiple. Ele nu au ca scop reglementarea modului în care se desemnează administratorul provizoriu și este greșit să li se atribuie această funcție, în detrimentul unor norme exprese care au ca scop declarat să tranșeze problema concursului dintre cererea creditorului și cererea debitorului, dând eficiență, exclusiv sub aspectul desemnării administratorului, cererii creditorului.

O interpretare contrară presupune inaplicabilitatea textului art. 45 lit. d), or un text se interpretează în sensul în care produce efecte.

Este adevărat că, în cazul în care sunt înregistrate atât cereri de deschidere a procedurii formulate de creditori, cât și cererea de deschidere a debitorului, se soluționează cererea debitorului în procedură necontencioasă, însă aplicarea principiului de drept enunțat în art. 45, pe baza observării cererilor de desemnare a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, nu transformă procedura necontencioasă în una contencioasă, în contextul în care desemnarea provizorie e atribuția judecătorului sindic. De altfel, în situația inexistenței oricărei cereri de desemnare, acesta va numi aleatoriu pe oricare dintre practicienii în insolvență înscriși în Tabloul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România.”

(I.N.M., Minuta întâlnirii reprezentanților C.S.M. cu președinții secțiilor specializate (foste comerciale) de la nivelul curților de apel, în materia litigiilor cu profesionițti și insolvenței, Curtea de Apel Craiova 27-28 aprilie 2015, pag. 36-37)