Poate judecătorul sindic să invoce din oficiu decăderea din dreptul de a propune un plan de reorganizare?

Conform art. 132 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, persoanele care pot propune un plan de reorganizare pot face acest lucru într-un termen maxim de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv de creanțe. Sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestui termen este decăderea cu consecința intrării în procedura de faliment. Se pune întrebarea dacă decăderea din acest termen poate fi invocată de către judecătorul-sindic din oficiu.

Analizând această chestiune, Institutul Național al Magistraturii a exprimat următoarea opinie (disponibilă aici):

„În procedura insolvenţei, excepţia decăderii din dreptul de a propune plan de reorganizare nu poate fi invocată din oficiu de judecătorul sindic, pentru următoarele considerente:

Efectul decăderii constă în pierderea dreptului subiectiv neexercitat în termen sau, după caz, în împiedicarea efectuării actului unilateral după împlinirea termenului. Dacă este cazul, partea interesată poate opune decăderea numai la judecata în primă instanţă, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate (art.2550 alin.1 Cod civil).

Art.2550 alin.2 Cod civil prevede că instanţa este obligată să invoce si să aplice din oficiu termenul de decădere, indiferent dacă cel interesat îl pune sau nu îl pune în discuţie, cu excepţia cazului când acesta priveste un drept de care părţile pot dispune în mod liber. Considerăm că această dispoziţie legală vizează numai termenele de decădere instituite prin dispoziţii legale care ocrotesc un interes general, deci termenele de decădere de ordine publică (G. Boroi, C.A. Anghelescu, op.cit., pag.188).

Ca si prescripţia, decăderea poate fi invocată pe cale de excepţie, cel târziu la prima zi de înfăţisare în faţa primei instanţe. Spre deosebire însă de prescripţie, care poate fi invocată doar de partea interesată, decăderea poate fi invocată si de instanţă din oficiu, însă tot in limine litis, excepţia decăderii având caracter absolut numai în ceea ce priveste posibilitatea invocării de către instanţă din oficiu.

Se face distincţie, de asemenea, între situaţiile în care decăderea ar viza un drept cu privire la care părţile pot dispune sau nu. În cazul în care decăderea afectează un drept cu privire la care părţile pot tranzacţiona, excepţia are un caracter relativ, neputând fi invocată decât de partea interesată. Se impune astfel a se face tocmai această distincţie si a se stabili dacă dreptul de a propune un plan de reorganizare în procedura insolvenţei este un drept cu privire la care părţile pot dispune sau este un drept public care să atragă caracterul absolut al excepţiei si prin aceasta obligaţia judecătorului sindic de a invoca din oficiu decăderea.

În opinia judecătorilor redactori, judecătorul sindic nu poate invoca din oficiu decăderea din dreptul de a propune un plan de reorganizare, deoarece sancţiunea este instituită printr-o dispoziţie legală care nu ocroteste un interes juridic, ci interesul privat al participanţilor la procedură.

Un argument în această calificare ar fi si acela că prin exprimarea votului de către un creditor asupra unui plan de reorganizare, creditorul respectiv renunţă la beneficiul decăderii, pentru că exprimarea votului asupra planului presupune acceptarea împrejurării că planul a fost propus în mod valabil.

Prin urmare, atâta vreme cât decăderea în ipoteza prezentată vizează un drept cu privire la care părţile pot dispune în mod liber , judecătorul sindic nu este obligat să invoce si să aplice din oficiu termenul de decădere.”

(I.N.M., Minută. Întâlnirea presedinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale ICCJ si CA, Căciulata (Hotel Orizont), 15-16 mai 2017, pag. 33)