Are dreptul practicianul în insolvență să verifice creanţele bugetare constatate prin titluri executorii sub aspectul momentului naşterii acestora pentru a stabili dacă sunt anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă?
În urma interpretărilor diferite date acestei probleme de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a pronunțat următoarea hotărâre prealabilă (disponibilă aici):
„În interpretarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, administratorul/lichidatorul judiciar are dreptul de a verifica creanţele bugetare constatate prin titluri executorii sub aspectul întinderii, pentru a stabili dacă acestea sunt anterioare sau ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă a debitoarei.”
Principalele considerente ale deciziei au fost următoarele:
- „Prin Decizia nr. 11 din 18 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 10 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuţia de a verifica pe fond creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în faţa instanţei specializate. Raţiunea acestei interpretări are în vedere principiul unicităţii căii de atac şi garanţiile prevăzute la art. 126 alin. (6) din Constituţia României în ceea ce priveşte controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea acţiunilor în contencios administrativ, care se soluţionează doar de instanţele de judecată specializate.
- Un argument în plus faţă de cele reţinute prin decizia menţionată a fost prezentat în doctrină şi unde se arată că dispoziţiile art. 105 alin. (2) din lege au fost modificate implicit prin art. 351 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Potrivit acestui text de lege, cu denumirea marginală “Soluţionarea căilor de atac în cazul actelor administrative fiscale privind debitorii în insolvenţă”, prin derogare de la dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, actele administrative fiscale emise înainte şi după intrarea în insolvenţă se supun controlului instanţelor specializate de contencios administrativ fiscal. Cu alte cuvinte, titlurile de creanţă bugetară, fie că sunt emise înainte de deschiderea procedurii, fie că sunt emise în cursul procedurii, se pot contesta de către debitor numai în procedura contenciosului administrativ fiscal, fără ca acţiunile în contencios administrativ să poată fi suspendate. Acesta este contextul în care administratorul/lichidatorul judiciar trebuie să înscrie creanţa bugetară în tabelul preliminar, astfel cum rezultă din titlul de creanţă emis de organul fiscal, fără a putea verifica creanţa.
- Prin urmare, exceptarea de la procedura verificării creanţelor bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu vizează atât titlurile necontestate, cât şi pe cele contestate în termenele prevăzute de legile speciale care le reglementează, cu precizarea că excepţia se referă exclusiv la examinarea pe fond a titlului de creanţă fiscală, sub aspectul legalităţii, iar nu şi din punct de vedere formal, fapt care constituie o obligaţie pentru administratorul judiciar/lichidatorul judiciar.
- Astfel, aspecte care ţin de stingerea parţială sau totală a creanţei ori de intervenirea prescripţiei extinctive, caracterul contestat al creanţei ori tardivitatea depunerii acesteia se înscriu în sfera atribuţiilor de verificare pe care le realizează practicianul în insolvenţă. Acesta are obligaţia de a efectua o cercetare amănunţită a fiecărei cereri de admitere, în vederea stabilirii legitimităţii, valorii exacte şi priorităţii fiecărei creanţe în parte, potrivit dispoziţiilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. De precizat că, în îndeplinirea atribuţiei vizând stabilirea legitimităţii creanţei, administratorul/lichidatorul judiciar nu se pronunţă asupra valabilităţii documentelor în baza cărora creditorul solicită înscrierea acesteia, întrucât, aşa cum s-a precizat anterior, aceasta ar reprezenta o examinare pe fond şi o substituire în atribuţiile puterii judecătoreşti. Sub acest aspect, administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, verifică doar existenţa şi îndeplinirea cerinţelor minimale pentru ca actul exhibat să constituie fundament al cererii de creanţă.
- Prin urmare, în lipsa unei enumerări exhaustive a competenţelor ce intră în sfera verificărilor pe care le realizează administratorul sau lichidatorul judiciar, după caz, în privinţa creanţelor bugetare constatate prin titluri executorii, contestate sau necontestate în termenele prevăzute de legi speciale, acesta poate şi este obligat să examineze creanţele sub toate aspectele care nu vizează legalitatea măsurii de impunere fiscală, care intră în competenţa exclusivă a instanţelor de contencios administrativ şi fiscal.
- De aceea, sub aspectul întinderii creanţei bugetare, pentru a se stabili dacă este anterioară sau ulterioară deschiderii procedurii de insolvenţă a debitoarei, o astfel de verificare poate fi efectuată de practicianul în insolvenţă.
- În această situaţie nu poate fi vorba despre nesocotirea de către administratorul/lichidatorul judiciar a competenţei materiale a instanţei de judecată specializate ori despre o infirmare a actelor emise în regim de putere publică şi nici de o suprapunere de competenţe, deoarece în cazul unei creanţe bugetare contestate în termenele legale instanţa de contencios administrativ şi fiscal nu va analiza întinderea creanţei din perspectiva momentului naşterii sale prin raportare la data deschiderii procedurii, pentru că o astfel de analiză excedează controlului de legalitate specific contenciosului fiscal.
- Se impune precizarea că, în lumina art. 102 din Legea nr. 85/2014, sunt considerate creanţe anterioare, deşi nu s-au născut efectiv înainte de declanşarea procedurii insolvenţei, creanţele bugetare care izvorăsc din activitatea de până atunci a debitorului. Prin urmare, creanţele bugetare beneficiază de un regim derogatoriu de la dreptul comun cât priveşte înscrierea lor în tabelul creanţelor, aşa încât determinarea caracterului lor anterior nu se mai realizează prin raportare la naşterea acestora ca urmare a emiterii deciziei de imputare, ci relevant este momentul desfăşurării de către debitor a activităţilor impozabile sau taxabile.
- În concluzie, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, după caz, poate analiza întinderea creanţei constatate printr-un titlu de creanţă contestat în condiţiile şi procedura prevăzută de lege, verificând dacă respectiva creanţă include creanţe bugetare născute anterior momentului deschiderii procedurii de insolvenţă sau ulterior, această activitate nefiind suprapusă controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ şi fiscal, chiar dacă, în final, este posibil ca întinderea creanţei bugetare, înscrisă într-un titlu de creanţă contestat, să fie modificată.”
(I.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 53/2018, Dosar nr. 778/1/2018, Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 930 din 05/11/2018)
