Care este izvorul juridic și momentul la care se naște creanţa A.F.I.R. (Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale) izvorâtă dintr-un contract de finanţare prin care se acordă asistenţă financiară nerambursabilă din fondul european agricol pentru dezvoltare rurală?
Nu sunt puține procedurile de insolvență în care debitorii, subiect ai procedurii, au beneficiat de finanțare din partea A.F.I.R. (Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale). Izvorul juridic și natura unor astfel de creanțe au fost analizate, Institutul Național al Magistraturii emițând următoarea opinie (disponibilă aici)
„…pot fi desprinse următoarele patru categori de soluții:
– asemenea creanţe sunt anterioare deschiderii procedurii insolvenţei si trebuie înscrise în tabelul preliminar al creanţelor debitorului. Totusi, unele instanţe impun, ca o condiţie a constatării certitudinii si exigibilităţii creanţei, necesitatea dovedirii de către creditor a îndeplinirii unui anumit demers administrativ-fiscal reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor finanţării si de determinare a obiectului si cuantumului creanţei, în vreme ce altele apreciază că izvorul juridic al acestor creanţe este contractul de finanţare si normele dreptului UE;
– aceste creanţe se nasc la data deschiderii procedurii insolvenţei, având natura juridică a creanţelor curente si, ca o consecinţă, nu trebuie înscrise în tabelele de creanţe, urmând a fi valorificate direct în procedura falimentului;
– aceste creanţe trebuie înscrise în tabelul creanţelor, însă sub condiţie suspensivă, în sensul că vor fi consolidate si vor participa la valorificare numai condiţionat de intrarea debitorului în faliment;
– în lipsa întocmirii procesului-verbal de constatare a neregulilor finanţării si de determinare a obiectului si cuantumului creanţei, o asemenea creanţă nu este certă si exigibilă, astfel că nu poate fi înscrisă la masa credală a debitorului.
– creanţa izvorâtă dintr-un contract de finanţare prin care se acordă asistenţă financiară nerambursabilă din FEADR este o creanţă născută înainte de deschiderea procedurii generale a insolvenţei în temeiul contractului de finanţare potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din HG nr. 224/2008 conform căruia contractul de finanţare este titlu executoriu.
Considerăm că:
– Natura juridică a creanței este de creanță anterioară deschiderii procedurii, iar izvorul acesteia este procesul-verbal de constatare a neregulilor finanţării. În lipsa întocmirii procesului-verbal de constatare a neregulilor finanţării si de determinare a obiectului si cuantumului creanţei, o asemenea creanţă nu este certă si exigibilă, astfel că nu poate fi înscrisă la masa credală a debitorului
– Temeiul verificării îl constituie contractul de finanţare si activităţile întreprinse anterior deschiderii procedurii insolvenţei, doar verificarea fiind făcută după data deschiderii procedurii, astfel că nu se poate aprecia că o eventuală creanţă individualizată prin actul de control este ulterioară deschiderii procedurii. Asadar, prin procedura de verificare, se identifică în fapt o creanţă ce îsi are originea temporal înainte de data deschiderii procedurii, legiuitorul stabilind obligaţia organelor de control de a o individualiza în condiţiile prevăzute la art. 36 din OUG nr. 66/2011, după deschiderea procedurii de insolvenţă….”
(I.N.M., Minută. Întâlnirea presedinților secțiilor specializate (foste comerciale) din cadrul curților de apel în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței, Sinaia, Hotel Rina, 13-14 iunie 2016, pag. 7)