Este admisibilă cererea de plată formulată în cadrul procedurii insolvenței direct la judecătorul sindic?
În practică, de multe ori, cererile de plată sunt adresate de către creditorii curenți direct judecătorului sindic. Se pune intrebarea dacă judecătorul sindic are posibilitatea de a trece la judecarea unei astfel de cereri atunci când practicianul în insolvență nu a fost investit în prealabil cu o astfel de cerere.
Analizând această chestiune, Institutul Național al Magistraturii a exprimat următoarea opinie (disponibilă aici):
„… Se constată că pentru recuperarea acestor creanţe curente legea a prevăzut o altă procedură de recuperare a creanței, prin formularea unei cereri de plată adresate administratorului judiciar.
Apreciem că o astfel de cerere de plată nu reprezintă o procedură prealabilă, pentru a face incidente dispozițiile art.193 CPC, care prevăd într-adevăr că invocarea lipsei unei astfel de plângeri se poate face numai de către pârât, prin întâmpinare. Astfel, această cerere de plată nu reprezintă o simplă procedură prealabilă, ci chiar actul de învestire în această procedură specială de recuperare a creanțelor curente, iar soluția este dată, ca regulă, de către administratorul judiciar, numai pe cale de excepție răspunsul putând fi contestat la judecătorul sindic. Prin urmare, numai faţă de acest răspuns sau față de măsurile întreprinse, se vor putea formula contestaţii care se soluţionează de judecătorul sindic.
A admite că judecătorul sindic poate fi sesizat direct cu cererea de plată este echivalentul (plastic vorbind) depunerii declarației de creanțe (pentru creanțe anterioare) la judecătorul sindic.
Or, faptul că cererea este formulată direct la judecătorul sindic, eludându-se astfel procedura instituită de art.75 alin.3 din Legea nr.85/2014 nu este o chestiune care să protejeze doar un interes privat, ci ține chiar de caracterul special al procedurii de recuperare a creanțelor curente, consacrate la nivel de principiu de către art.4 alin.8 din Legea 85/2014, situat în Capitol II, «Principiile fundamentale ale procedurilor de prevenire a insolvenței si de insolvență», Secțiunea 1, «Principii». Or, tocmai consacrarea la nivel de principiu a caracterului special al procedurii de recuperare a creanțelor curente face ca protejarea caracterului special al acestei proceduri să treacă dincolo de natura unui interes privat, către interesul public al respectării principiilor fundamentale ale procedurilor de insolvență.
Pentru acest motiv considerăm că excepţia inadmisibilităţii cererii în această situație poate fi admisă si din oficiu.”
(I.N.M., Minută. Întâlnirea presedinților secțiilor specializate (foste comerciale) din cadrul curților de apel în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței, Sinaia, Hotel Rina, 13-14 iunie 2016, pag. 11)
